Începând de astăzi, 8 iulie 2018, este irelevant cine ocupă sau va mai ocupa funcția de Președinte al României. Pas cu pas, după cu îi place să spună, actualul ocupant al funcției, Klaus Iohannis, a reușit să transforme cea mai reprezentativă funcție politică din România într-o formă fără fond cu care orice politician mai hotărât se poate șterge pe picioare.

Problema nu este revocarea șefei DNA, oricum era inevitabilă pentru că nimeni nu poate încălca o decizie a CCR, ci întregul parcurs al României în ultimii doi ani.

Ajuns la Cotroceni pe un imens val electoral, peste șase milioane de voturi, Iohannis s-a instalat confortabil și a uitat că principala sa atribuție este să vegheze la respectarea Constituției. Singura “victorie” pe care și-o poate aroga, pe lângă înlăturarea lui Ponta din fruntea Guvernului, probabil printr-o înțelegere cu Dragnea, este stoparea OUG 13. De atunci, Iohannis a asistat impasibil la acapararea puterii de către Dragnea, la măcelărirea legilor, la politizarea totală a instituțiilor, la distrugerea rolului Președintelui României.

Rând pe rând, toate redutele statului de drept au picat prin voința majorității PSD-ALDE-UDMR. Da, într-un stat democratic, Parlamentul este suveran, el decide soarta legilor, dar rolul șefului statului nu poate fi doar acela de spectator neimplicat. Nimic, nicio lege, nu îl împiedica pe președinte să aibă reacții normale, firești, să coalizeze oamenii de bună credințe, să fie prezent, să se lupte.

Poată că în liniștea Palatului Cotroceni lucrurile nu păreau așa de grave. În liniște, PSD și-a văzut de treabă și așa s-a ajuns ca Președintele să promulge legi prin care rolul instituției pe care o reprezintă este continu diminuat, iar forța lui Liviu Dragnea crește direct proporțional.

A desemnat premieri obedienți față de șeful PSD de teamă să nu fie suspendat, a semnat liniștit pentru eliminarea Președintelui din referendumul pentru modificarea Constituției. A privit tăcut cum începe să piardă controlul asupra șefilor de servicii, CSAT fiind total eliminat din procedura de numire a șefilor serviciului secret al Ministerului de Interne. A asistat la politizarea și distrugerea Curții de Conturi, iar la conducerea SIE a numit un lider PSD. În scurt timp nu va mai trebui să își bată capul nici cu SRI, legile securității fiind următoarea țintă a lui Dragnea. Cât de curând, Iohannis va trebui să semneze și Legile justiției prin care este eliminat din procedura de numire a președintelui Curții Supreme, dar și a șefilor Parchetului General, al DNA și DIICOT. Vor urma noile Coduri penale și noi șefi la Parchete, iar procurorii trec în subordinea directă a ministrului Justiței. Cât de curând NU se va putea opune, nu va avea niciun cuvânt de spus. În lipsa implicării Palatului Cotroceni, instituțiile de forță pe care președintele încă le controlează au luat o pauză. De ce să-și bată capul când nimeni nu le cere?

Își mai amintește cineva cât de furioasă a fost reacția partenerilor occidentali în 2012 când PSD a încercat să modifice Legile justiției? De ce nu s-a repetat? Pentru că nimeni nu te ajută dacă nu strigi, iar Iohannis nu a strigat. Acum e prea târziu. Forța unui președinte, cel puțin în sistemul pe care l-am avut până de curând, stă în capacitatea sa de a controla lucrurile, de a fi singurul interlocutor al partenerilor externi, omul care garantează angajamentele asumate și are și forța să le aplice. În momentul în care forța lipsește, nimic numai există, iar cum politica e cinică și pragmatică locul președintelui de interlocutor va fi luat de cel care deține puterea reală, Liviu Dragnea. Din această poziție, Dragnea va negocia orice, va tranzacționa orice, dar, în primul rând, își va cimenta puterea. Șansele de a fi împiedicat să devină Rege au fost ratate și chiar dacă, să presupunem, ar pleca de la putere, sistemul pe care el l-a creat va fi păstrat. Refacerea echilibrelor constituționale distruse de puterea PSD-ALDE este aproape imposibilă în lipsa unei modificări a Constituției care să rearanjeze echilibrul puterilor. Dacă legile justiției și Codurile penale vor fi modificate, nimeni nu le va remodifica pentru a reda puterea procurorilor de a sancționa politicieni.

Liniștit și împăcat cu sine, Klaus Iohannis își va duce mandatul până la capăt, ba chiar va candida pentru încă cinci ani de liniște. În urma lui rămâne un stat distrus! Și mai rămâne ceva: un martir pe altarul luptei cu cei puternici, un om care nu s-a lăsat răpus, dar care a fost înjunghiat pe la spate, de teamă, de șeful statului, un om al legii cu un discurs de forță și o imagine de invidiat, singurul om care, în mintea multora, ar putea să reclădească ce s-a distrus. Un posibil viitor președinte al României…

 

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

CONTACT US

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Se trimit datele

©2019 toate drepturile rezervate RoJurnal

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?

Sari la bara de unelte