Cu toții știm că rugbyul a fost mereu asociat celor mai alese însușiri de caracter ale unui bărbat: corectitudine, franchețe, solidaritate, modestie și tărie de caracter, toate adunate sub cupola fairplay-ului. 

Ca atare, nu degeaba rugbyul este considerat un sport al gentlemen-ilor, categoric fiind nevoie de ceva aparte în sufletul și mintea fiecărui rugbyst, amator sau nu.

Zilele trecute, d-nul președinte al mult obiditei noastre Federații de Rugby, Alin Petrache, cel care a păstorit umilința încredibilă a necalificării în premieră a echipei noastre naționale la Cupa Mondială din Japonia – 2019, a ținut morțis să dărâme și acest ultim mit al rugbystului demn, al bărbatului în adevăratul sens al cuvântului.

         Într-o scrisoare adresată membrilor afiliați ai federației, al cărei mesaj în sine depășește absolut orice imaginație în privința logicii și raționamentelor dihotomice primare, d-nul Petrache, prin tonul său quasi-miorlăit și presărat de tânguieli, nu face altceva decât să lase o dâră de fetid în urma celor scrise cu atâta viclenie, nefiind credibil nici măcar pentru un copil de 10 ani (a propos, peste câteva luni se împlinesc fix 10 ani de la înscăunarea sa cu cântec de către alt binevoitor al rugbyului autohton, nimeni altul decât eminența cenușie Octavian Morariu)…

         Ca un creștin ortodox sadea și un umil plătitor de taxe și impozite către stat, după cum singur s-a autointitulat deunăzi cu emfază pe rețelele de socializare, d-nul Petrache se solidarizează cu cei care își vor petrece sărbătorile “simplu, în liniște, alături de familii, însă mereu cu gândul la rugby”, de parcă asta înseamnă nimic altceva decât o continuare a postului gastronomic al Crăciunului într-un schit uitat de lume…

         Apoi, paradoxal, după aproape 10 ani de șefie la Federația Română de Rugby, d-nul Petrache declară senin că este la curent cu amărăciunea tot mai puținilor oameni de rugby din teritoriu, adică tocmai aceia care se zbat în neajunsuri și umilințe, cărora de-a lungul mandatelor sale li s-a inoculat parșiv sentimentul de smerenie și falsă dependență față de atotputernicul președinte federal din capitala țării, persoană suspusă și conectată la lumea politică, cel care în 2009, promitea cu nerușinare marea și sarea

         După aceea, d-nul Petrache strecoară alunecos promisiunea unei vizite mesianice în țară în cursul lunii ianuarie, atunci când presupunem că va fi echipat cu o trusă medicală adevărată, dotată cu analgezice tipice contra durerii celor dedicați trup și suflet rugbyului, bărbați care cu obstinație refuză să creadă că acest sport fantastic moare…

D-le Petrache, sperăm ca trusa medicală să nu conțină tradiționalele articole umilitoare pentru destinatari, adică un trening ori un tricou în țiplă, cu mult înjosita frunză de stejar…

         Nădăjduim că la mesele rotunde unde veți participa împreună cu cei câțiva oameni de rugby din provincie, pentru a discuta după cei 10 ani petrecuți de dvs. în fruntea FRR “o nouăstrategie, care să vă arate drumul următorilor ani“, va fi cu adevărat prilejul ideal de a vă cere iertare pentru ipocrizia și diletantismul cu prisosință dovedite dar și pentru promisiunile iluzorii pe care le-ați făcut în presa sportivă și nu numai, în anul 2009. 

De asemenea, dezideratul nostru comun este că aceste întâlniri ce se doresc adevărate sesiuni de management federal, de “real brainstorming“, nu vor degenera, așa cum este datina, în excese bahice sau ospețe pantagruelice achitate cu sârg de FRR, pentru a cumpăra într-o manieră degradantă încrederea oamenilor…

Motivul este de la sine înțeles, noua strategie se adresează “tuturor celor în pieptul cărora bate o inimă în formă de balon oval“ iar tot românul știe că, după Sfântul Ion, orice excese, culinare sau de cromatizare în nuanțe de roz aprins a dezolantei realități rugbystice, pot avea efecte nocive ireparabile pentru aparatul cardio-vascular… 

         Un lucru este cert, unica dvs. misiune ce vă rămâne acum de îndeplinit este ca “umăr la umăr“ cu subalternii federali obedienți, în spiritul de fairplay de care din păcate sunteti străin cu totul, să demarați procedurile pentru organizarea Adunării Generale, pentru a le permite oamenilor să-și exercite democratic și fără temeri drepturile pe care le au conform Statutului FRR.

         Cum însă cu toții știm că nu aveți onoare și nici coloană vertebrală ca să vă depuneți demisia, întrucât vă face cu ochiul proiectul noului stadion cu dependințele sale, ce se va construi din bani publici, iar o asemenea junincă trebuie mulsă începând cu 2020, după finalizarea lucrărilor, rămâne doar opțiunea anevoioasă de deșteptare, în acest al doisprezecelea ceas, a conștiinței oamenilor de rugby din România.

         Astăzi țelul comun al oamenilor de onoare din rugbyul românesc este să se stopeze imediat declinul ce pare că ireversibil duce la dispariția rugbyului și să se înceapă metodic, pe baze sănătoase și prin proiecte planificate responsabil, reconstrucția!

         Dumneavoastră, d-le Petrache, tartorul federal din ultima decadă a tristei noastre existențe rugbystice, să fiți convins că nu vă veți găsi nicicând locul în acest dificil proces de reclădire din temelii a rugbyului nostru!!!

DE CE??? EXTREM DE SIMPLU: PENTRU CĂ DIN CE AȚI PROMIS, NU AȚI FĂCUT ABSOLUT NIMIC, IAR PENTRU TOATE EȘECURILE NU AȚI RĂSPUNS.

         Rândurile de mai sus s-ar fi dorit să îmbrace forma unui pamflet…din nefericire, viața bate filmul, iar filmul este de groază…

         Pentru edificare, căci alte vorbe chiar sunt de prisos, e de ajuns lectura mesajului-manifest de mai jos al președintelui Petrache.

         Să ne dea Dumnezeu un an 2019 cu mai multă demnitate și sănatate morală!!!

Suntem toti Oameni de Rugby, ceea ce inseamna ca ne vom petrece sarbatorile care bat la usa alaturi de familiile noastre, simplu, in liniste, dar mereu cu gandul la acest sport. 

Stiu cat de greu ne-a fost acest an, tocmai pentru ca sunt de-al vostru, din iarba, de pe terenul cu buturi. Tocmai de aceea voi veni in ianuarie la fiecare dintre voi, ca sa discutam despre ce va doare, ce va doriti, ce aveti nevoie. 

Ne trebuie o strategie noua, cu care sa incepem 2019 si care sa ne arate drumul urmatorilor ani. 

Fara voi, programul acesta nu poate exista! Va fi al nostru, al tuturor celor in pieptul carora bate o inima in forma de balon oval. 

Ne asteapta o perioada in care, umar la umar, vom face rugbyul un motiv de mandrie. Am incredere ca fiecare va aduce ceva nou si important acestei strategii, astfel incat ea sa devina o misiune a noastra, a Oamenilor de Rugby. 

Bucurati-va de zilele care urmeaza, de toti cei dragi, de ce a adus frumos anul care se incheie. 

Eu promit sa va fiu alaturi chiar mai mult de acum incolo, sper sa gasiti in mine omul care va asculta si va intelege, asa cum eu am in fiecare dintre voi un sfatuitor si un partener de incredere. 

Avem inaintea noastra un nou tel, pe care il vom atinge doar daca ramanem impreuna, uniti. 

Sarbatori linistite

Alin Petrache 

Fost capitan al echipei nationale de rugby.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

CONTACT US

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Se trimit datele

©2019 toate drepturile rezervate RoJurnal

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?

Sari la bara de unelte